Predică de Paște despre ipocrizie: „Dacă zice cineva «iubesc pe Dumnezeu», iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!”

0
0
Publicat:

Tradițiile și credința sunt folosite astăzi în scop politic pentru a alimenta ura față de cei diferiți de noi. În poate cea mai frumoasă Pastorală de Paște de anul acesta, ÎPS Andrei vorbește despre dragostea adevărată a creștinilor, „dragostea care nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește.”

ÎPS Andrei a rostit poate cea mai frumoasă predică de Paște. FOTO: Mitropolia Clujului
ÎPS Andrei a rostit poate cea mai frumoasă predică de Paște. FOTO: Mitropolia Clujului

ÎPS Andrei a evocat, cu ocazia Sfintei Liturghii Pascale, probabil, cea mai frumoasă descriere a dragostei, care aparține Sfântului Pavel:

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea e binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (1 Corinteni 13, 4-8).”

La Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, în Duminica Sfintelor Paști, 5 mai 2024, de la ora 00,00, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, a oficiat slujba din Noaptea de Înviere, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, printre care slujitori ai Catedralei și părinți profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din municipiu. 

La slujbă au participat mii de credincioși clujeni.

„Dragostea adevărată este jertfelnică”

Duminică dimineața, de la ora 10.00, la Catedrala Mitropolitană, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei a oficiat Sfânta Liturghie pascală și a citit Pastorala la Praznicul Învierii Domnului 2024.

„Iubiți credincioși, Domnul Iisus Hristos este iubirea absolută. Din dragoste pentru noi S-a adus jertfă pe cruce. Lucrul acesta îl subliniază El în Evanghelia după Ioan: „Dumnezeu așa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Dragostea adevărată este jertfelnică” - astfel și-a început ÎPS Andrei pastorala.

În continuare, părintele a invocat momentul răstignirii: „Din iubirea Lui cea mare, pe lemnul crucii, Domnul Hristos S-a adus jertfă pentru noi, păcătoșii. Ne relatează Sfântul Ioan că atunci când Domnul Iisus a murit pe cruce, „unul dintre ostași cu sulița a împuns coasta Lui și îndată a ieșit sânge și apă” (Ioan 19, 34). Apa sfântului Botez și sângele sfintei Cuminecături, sfânta cruce fiind izvorul tainelor. Nicodim a înțeles că nașterea lui din nou se face prin Taina Botezului și creșterea duhovnicească prin sfânta Cuminecătură (...)

„Dacă zice cineva «iubesc pe Dumnezeu», iar pe fratele său îl urăște, mincinos este!”

Pastorala continuă explorând tema iubirii de Dumnezeu și de cei de lângă noi:

„Mântuitorul ne învață și pe noi să-L iubim pe Dumnezeu și să ne iubim semenii. Spune El în Evanghelia după Ioan: „Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiți unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12). Deci, măsura iubirii este jertfelnicia. Subterfugiul nu ține în fața lui Dumnezeu. Tot evanghelistul Ioan spune în prima sa epistolă: „Dacă zice cineva «iubesc pe Dumnezeu», iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, nu poate să-l iubească. Și această poruncă avem de la El: Cine iubește pe Dumnezeu, să iubească și pe fratele său” (1 Ioan 4, 20-21)”.

În continuare, ÎPS Andrei vorbește despre „declarațiile teoretice de dragoste”:

„Declarațiile teoretice de dragoste n-au nicio valoare, pentru că dragostea adevărată este jertfelnică. Ea se concretizează în fapte. Sfântul Pavel ne spune: „dragostea îndelung rabdă; dragostea e binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (1 Corinteni 13, 4-8). Dragostea este altruistă și jertfelnică.”

Povestirea tatălui cu doi feciori

Pastorala continuă cu pilda tatătlui cu doi fii:

„Un tată avea doi feciori. Când era pe punctul de a trece în eternitate, le-a împărțit pământul în părți egale. Fratele mai mare era însurat, avea copii, avea o soție bună și o gospodărie. Fratele mai mic nu era căsătorit.

Amândoi frații au semănat pe pământ grâu. A venit secerișul, au secerat grâul și l-au făcut clăi. Ce s-a gândit cel mai mare dintre frați? Eu sunt om la casa mea, am soție și copii, și nu-mi lipsește nimic. Fratele meu încă nu e însurat, e nevoie să se rostuiască. Mă voi duce la miezul nopții să iau din snopii mei și să-i trec pe holda lui.

Ce s-a gândit cel mic? Eu sunt singur și fără greutăți. Fratele meu are familie de întreținut și greutăți. La miezul nopții voi merge și voi lua din snopii mici și-i voi trece pe holda lui.

La miezul nopții s-au întâlnit pe hatul dintre holde cu snopul de grâu în brațe. Dându-și seama ce s-a întâmplat, s-au îmbrățișat și au început să plângă. Dragostea adevărată este, așa cum se vede, jertfelnică.”

Preotul exigent

ÎPS Andrei continuă cu nuvela „Săptămâna Patimilor”, în care Ion Agârbiceanu ni-l prezintă pe un tânăr preot entuziast și foarte exigent, care era total nemulțumit de progresul spiritual al credincioșilor lui:

„Nu mai avea răbdare cu ei. În noaptea din Joia Patimilor are un coșmar. Desprindem din dialogul lui interior următorul crâmpei: „Eu îi urăsc pe oameni pentru că nici după a treia dezlegare nu s-au făcut mai buni. Dar am dreptul acesta? Eu iert păcatele lor cu puterea mea? Nu este Hristos Cel Care le iartă? Și dacă El află de bine ca să le ierte de șaptezeci de ori câte șapte, nu-s eu un rău preot dacă nu mă supun voinței Lui? Și pentru ce ne iartă? Pentru că îi iubește pe oameni”. Iubirea L-a făcut să se jertfească pentru ei.”

„Altfel, cum s-ar explica războaiele din Ucraina și din Orientul Mijlociu?”

Într-o lume ce se secularizează, dragostea jertfelnică este ignorată, spune mitropolitul:

Altfel, cum s-ar explica războaiele din Ucraina și din Orientul Mijlociu? Iubirea jertfelnică ar trebui să îmbrățișeze pe tot omul, pe toate popoarele, întreaga omenire și toată lumea. E adevărat că aceste cuvinte sunt prea mari, iar noi suntem prea mici ca să le putem implementa. Mare însă este Dumnezeu, Căruia ne rugăm pentru pace”.

MItropolitul a pus accentul pe mesajul de pace al domnului Isus Hristos, pacea dintre popoare, pacea întregii făpturi, pacea cosmică:

„Domnul Hristos, a Cărui Înviere o sărbătorim, este Domnul Păcii. În ziua Învierii Sale, apărând între ucenicii Săi, „le-a zis: Pace Vouă!” (Ioan 20, 19). El este Domnul păcii și al iubirii jertfelnice. „Pacea lui Hristos este pacea între noi și Dumnezeu, este pacea sufletului pătruns de luminile harului, este pacea dintre oameni care sunt frați întreolaltă, este pacea dintre popoare care fac parte din marea familie umană, este pacea întregii făpturi, pacea cosmică. Pacea aceasta e un dar de la Dumnezeu, însă spre a se menține, a se dezvolta și a ajunge la biruință deplină, ea pretinde angajarea tuturor forțelor umane în acțiunea pentru pace, conlucrarea necontenită cu Iisus Hristos””.

Ultimul cuvânt al ÎPS este despre iertare, trebuie să iertăm toate pentru Înviere și apoi să spunem: „Hristos a înviat”:

Cântarea de la sfârșitul Slujbei Învierii este inegalabilă: „Ziua Învierii! Și să ne luminăm cu prăznuirea, și unul pe altul să ne îmbrățișăm. Să zicem: fraților și celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”[7].

Hristos Cel Înviat din morți să vă umple de dragoste jertfelnică și sărbătorile Paștilor să vă fie pline de bucurie”.

Societate



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite